CAM FRIG

SAU CUM ÎNVĂȚ SĂ MĂ OBIȘNUIESC CU STĂRILE MELE

text și fotografii: Irina Cristian

95272831_920461175066283_604238864748170

TREMURÁ, tremur 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) A face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 3. (Despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emoției). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emoție puternică. ♦ A se înfiora de spaimă; a se cutremura.

De câțiva ani am început să am acest simptom. La finalul anului trecut, mi-am alocat puțin timp și m-am analizat din punct de vedere psihologic. Oricât de stupid pare acest lucru, am reușit să ajung și la un diagnosticish.

Primul tremurat l-am avut la o întâlnire cu un grup de cercetași, pe clasa a 6-a. Era toamnă, frig, iar geaca părea să nu fie îndeajuns de groasă. Treptat, am ajuns să tremur înainte și sau în timpul tuturor întâlnirilor de cercetași.

Apoi s-a extins. La școală, când așteptam rezultatul unui test și simțeam că nu mă voi putea ține pe picioare atunci când mă voi ridica din bancă pentru a merge la catedră după lucrare. Îmi tremura până și piciorul și încercam să îmi încord gambele sau să le țin lipite una de alta ca să se termine odată, dar adesea îmi rămâneau încordate și începeau să mă doară.

94717830_694834274676063_665226995335954
94830939_2532729510314047_52061499121310
â.jpg

După-masă sau noapte, vară sau toamnă, stradă, întuneric; răcoare. Singură, cu o prietenă sau cu mai multe persoane. Vulnerabilități multe, pași repezi, gambele (din nou) îți ard și tind să pară că vor ceda într-un timp scurt. Google Maps, priviri întoarse constant în spate și folosirea unui tehnici de orientare a privirii drept în față pentru a privi cu cea mai mare subtilitate restul de 180 de grade, stânga-dreapta, precum un senzor de mișcare, pentru detectarea posibilului pericol. Tremuratul își face din nou apariția.

Tremur de frig. Tremur de emoții. Tremur de frică. Nu cumva sunt interconectate?

Nici nu mai simți când îți bate inima prea tare sau că te înroșești, zici doar că îți e frig. Simți că îți explodează capul și vezi totul puțin mișcat; te simți ciudat și jenat chiar de faptul că cineva ar putea remarca modul ciudat în care te tot foiești, încercând să îți potolești tremurul. Încerci să îți spui lucruri motivaționale, poate așa îți revine încrederea în tine și te liniștești (iineficientă metoda, ar trebui tăiată de pe orice listă). Te gândești la ce anume îți aduce sentimentul de familiaritate: blana neagră a motanului pe care îl mângâi și care toarce de fericire că l-ai lăsat în casă, îmbrățișări cu cele mai dragi persoane ție sau simple clipe în care te simți confortabil și lipsit de griji (exemplu de weekend- dormitul până la ora 11 duminica, știind că ai/nu ai, depinde de fiecare, teme sau proiecte pe luni).

Și tot nu trece. Se calmează și îl poți ține sub control doar dacă ești ok emoțional. Dar ghici ce: dacă erai ok emoțional in the first place, nu ai fi tremurat acum ca ultima persoană anxioasă.

94719643_887939605012642_713122516410826

te-ai prins

te-am prins

Deci? Să fie anxietatea cea care provoacă absurdul și exageratul tremurat, sau un început de Parkinson?

Un lucru este cert: orice pare a fi suspect, stresant sau nou, dar care are deja o legătură între individ și trecut, o încărcătură emoțională sau care constituie un punct de referință pentru o situație, un lucru sau o persoană, devine un trigger, un declanșator al fricii, al anxietății. O realizare a faptului că tocmai ai devenit vulnerabil din cauza acelui lucru. Acest stimul al vulnerabilității ajunge la creier, iar acolo, își face de cap (ironic) și transmite comenzi membrelor.

Din acest motiv, organismul, care încearcă să se apere, intră în stare de alertă. Adesea, nu e vorba de o luptă fizică sau una emoțională gravă. Însă mintea ta, subconștinetul, o percepe ca fiind o confruntare adevărată, care se rezolvă exclusiv fizic.

Acum că știi cum ajungi să tremuri de la un simplu fapt transpus și raportat psihologic, cum rezolvi problema?

94868140_2608911382720107_56080880012560

Încă sunt derutată. Am făcut exerciții de respirație pentru a-mi stabiliza fizicul și psihicul, dar am ajuns să hiperventilez. Am început să mă gândesc la motanul meu fericit și obez, cel mai adorabil lucru de pe lume, ca să mă calmez. M-am gândit la amintiri pornite de la revederea unei poze pentru a mă simți în siguranță.

Ceea ce am înțeles și învățat noaptea, în frig, în clasă sau la teste e că aceste gânduri nu ajută prea mult. În schimb, găsirea unei ocupații precum sportul sau cititul, schimbarea subiectului de discuție în cazurile posibile fac o diferență. Cea mai importantă parte cred că e de fapt conștientizarea vulnerabilității/vulnerabilităților, analizarea lor, căutarea unor motive care determină declanșarea acelui trigger și înțelegerea lor.

Din noiembrie, de când am scris acest text și am pornit aventura în a-mi întelege tremuratul, am încercat să trec prin procesul de tremurare ținând cont de tot ce scrisesem aici și, miraculos, being (self) aware a ajutat enorm. Pot spune că am făcut mari progrese. În 95% din situațiile în care aș fi tremurat în mod obișnuit reușesc să mă detașez de situație cu ajutorul respirației. E vorba și de detașarea emoțională sau de doborârea unor bariere, care încă necesită muncă și răbdare. Dar toate la timpul lor.

Încă tremuram în fața lucrărilor scrise pe care le avem la începutul celui de-al doilea semestru, pe holul liceului când vorbeam cu două prietene apropiate sau când povesteam o amintire cu o încărcătură emoțională puternică. Am învățat însă că pot trăi și cu bizarul tremurat, obrajii roșii sau mâinile înghețate, nu constituie o piedică atât de mare. Faptul că sunt o introverită își pune într-o măsură foarte mare amprenta asupra vieții mele și probabil că mereu o va face. Timiditatea nu pare să plece nici ea, e destul de comodă în ciuda aparențelor. Ceea ce face diferența e abordarea unei probleme precum tremuratul, înțelegerea, acceptarea și, nu în ultimul rând, normalizarea acesteia sub eticheta de “comportament firesc și natural pentru un anumit individ introvertit”.

95192417_666930730811796_189599156310481
94830939_3072196196178087_35593950306301
95233754_3257731880926218_66275233740022
95323674_233375897900608_614867740574665
95348059_2690650654537791_39747802371572
mmmm.png
80648612_2526467350975960_26633019188051

Irina Cristian

Irina Cristian este elevă, scrie gânduri și oportunități pentru liceeni pe blogul ei, se ocupă de imaginea Academiei lui Ed... face în general design grafic sau se implică civic în diverse proiecte fresh.  Iubește pisicile, cărțile și internetul și o ajută pe mama sa în bucătăria vegană de cathering.

  • Facebook
  • Instagram