JURNAL DE CARANTINĂ

SAU CUM AM CĂZUT ÎN PROPRIUL MEU GOL

text: Delia Gligor; foto: Mircea Albuțiu

13-3-L1019684 Bucharest 2015.jpg
New Energy 09 2014.jpg


1 Aprilie
-trăiesc în iertare

2 Aprilie

-fabricarea neîntreruptă a unui sistem de iluzii ne ține, ne poartă zilele.
-garanția sănătății mentale : așteptând ceva, orice. Un fel de “până atunci” al lipsei de răbdare. Un “ca și cum” al așteptării. 

3 Aprilie 
-o singură certitudine, sfârșitul 
-stăm cuminți, prinși în cercul lucrurilor pe care dorim să le facem 


4 Aprilie
-când totul devine prea greu, iar sufletul mi se înăbușe, închid ochii. Atunci când închid ochii sunt oriunde, oricine și oricum mi-am dorit vreodată; adică plutesc, undeva în catalepsia mea proprie, paradoxal, îmi recapăt luciditatea.

5 Aprilie
-până la urmă, orice se poate spune, dacă ne alegem cuvintele corect

 

90017227_3589768777762756_88023973255289
48407252_2348772061862440_66039044640782

6 Aprilie

-pe unii oameni îi vom întâlni doar în idee. Sau îi vom mai* întâlni doar în idee. Sau vis. Ne revedem în vis.

7 Aprilie

-astăzi stau pe mal, în gând din nou. -am o nouă ambiție astăzi, ca aproape în fiecare zi. Fata Morgana.

8 Aprilie

-mi-am spus de atâtea ori, dacă n-am nimic bun de zis, mai bine tac. Și de prea puține ori am ceva bun de zis, asta e marea tragedie.

9 Aprilie

-dezamăgire, exces de fantezie

10 Aprilie

-mă uit înapoi și parcă pășesc într-o baltă ca o oglindă ce mărește și-mi văd reflexia, conturul e al meu, dar expresia e a unei alte versiuni ale mele, una chircită sufletește și prea impulsivă. Așa cum o văd acum, simt că parcă se-ncruntă și vrea să mă scuipe. E ea cea care în loc s-arunce apă în întâmpinarea focului, ea dă cu benzină direct din jetul furtunului. 

59802295_2668460946560215_50380741709576
90933435_3617824421623858_77364260207853

11 Aprilie
Oamenii sunt răi doar atunci când ceva le calcă pe ego și le separă forul interior în două, sau trei, depinde de oroare. Oamenii sunt răi pentru că nu au puterea de a călători transitiv în ființa celui pe care-l rănesc. Compasiunea și înțelegerea binelui, dar mai ales a răului, e rezultatul prăbușirii unui comunism al trăirilor. Adică treci prin tot, și te supui, de cele mai multe ori. Sau te revolți modest, în tine. 
O nevoie chinuitoare de a te descoperi, cât poți să-nduri, cât poți a înțelege, mă rog, o întreagă văicăreală emoțională. 


12 Aprilie
Nu l-am cunoscut niciodată pe Dumnezeu dacă n-am trăit fie o prăbușire totală, fie o elevare extremă - ne vindecăm prin iubire, prin iubire scăpăm de oroarea singurătății. 

13 Aprilie
-Cioran milita pentru scrisul confesional, drept terapie. Un fel de terapie gratuită și privată. În momentele de boală ale sufletului, de durere, de convalescență, cărora unii ar da numele de ‘depresie’ - mie îmi place s-o numesc ‘alunecare în afară’ - de ce? E simplu. 
Omul care-și poate privi în sine și își poate recita povestea precum un creștin Crezul, nu alunecă des. Atârnă de rugăciune - e precum, în loc să cadă-n apă, râul se retrage și-i scoate câte-o piatră dinaintea fiecărui pas, așa, cuvânt cu cuvânt. 


 

Cluj Napoca 2018 Student Hall soloist El
94588758_3715634291842870_85482565214173

14 Aprilie 
Timpul pentru reflexie e vital. Am avut din belșug în izolare. Abia astăzi am realizat cât de important e să ne retragem și să trăim, la nivel de cuget, în repercusiune. Adică să urmărim cu gândul tot ceea ce am fost, am pătimit, am ales, am spus (voit sau din impuls prostesc) și să tragem o linie acolo unde trecutul se izbește de prezent și ne oferă un bilanț a ceea ce suntem azi. Ceea ce suntem și de ce suntem. 
Imaginea vieții e mai clară mai târziu. Nu atunci când încă așteptăm să se developeze. Așa e și cu scrisul. Degeaba scrii în mijloc de tragedie și haos. Am realizat că în frenezia scrierii, în disperarea de a mă agăța de cuvinte în cădere, de a spune dezastrului pe nume, de a da nume colapsului, e patetic și sforțat. Trebuie răcorit sufletul înainte de a te ridica de pe jos. 


15 Aprilie
Astăzi renasc dintr-un val de greață față de convalescența-mi voită. Astăzi fac un pas spre incendierea propriului egoism. Cum mă dau jos de pe culme, Cioran?

16 Aprilie
-mi-e lehamite de atâtea greșeli 

 

95135801_3731528910253408_18506241242048
94770251_3715489975190635_79324649668781


17 Aprilie
-mă întreb dacă universul lucrează în așa fel încât, la final, să avem sens?
-vreau cu ardoare să cred că tot ce se întâmplă-n cursul vieții, ș-al lumii, nu e de prisos, iar orice proiecție trece înainte printr-o oarecare introiecție necesară.
-ca să poți iubi pe altul, trebuie să închei pace cu infernul din tine, altfel, și fără intenție, proiectezi tortură și dezgust


18 Aprilie
-mai știi ce iubeai? mai știi cine erai înainte de asediul ăsta cretin asupra vieții tale? 

19 Aprilie
-nu e târziu. Încă.

20 Aprilie
-astăzi am plâns, e început de săptămână și-l simțeam ca o Duminică. E liniște, e soare. Mai trebuie și să plângem. 
 

Andreea Jura, arranging her toutou, 2013
27993337_1835672959839022_14817901333712

21 Aprilie 
-am pus un disc sub ac: “Interpreți și cîntece din Bucureștiul de odinioară”.
Simt că parcă am trăit Bucureștiul și totuși, n-am stat mai mult de 20 de ore acolo. Muzica are capacitatea de a dubla orice, felul în care visezi, dorești, sau suferi.


22 Aprilie
-astăzi mi-e mai dor de ai mei, decât de obicei. Cum explic dorul? Ei bine, un fel de pumnal lansat direct în mijlocul pieptului. Cine se gândea că dorul are greutate, și doare precum doare un braț, un șold? Dorul e fizic, iar dacă te concentrezi bine, poți chiar să-l atingi.

23 Aprilie 
-nimic nou aici.

24 Aprilie
-mă scutur constant de trecut în speranța că istoria nu se repetă. Să devii mai bun e o misiune și-s tare competitivă. Cu mine. Atât am învățat în ultima vreme, să fiu competitivă, dar doar cu mine. E singura cursă care, de fapt, contează.
 

94209744_3696918927047740_68176035340080
Bucharest 2017 Unteatru Gigi Caciuleanu'

25 Aprilie 
-cu toții avem clepsidre atârnate de încheieturi. Nici una nu se aseamănă cu alta. Fiecare se mișcă conform propriilor particule de timp, de nisip. Fiecare cu nisipul lui, până la urmă.

26 Aprilie
-testul suprem e atunci când poți alege să întorci și celălalt obraz sau să arunci cu ce-ți cade la mână. 

27 Aprilie
-m-am lăsat de fumat în urmă cu 2 luni și sincer, pe atunci când mă zbăteam să renunț, părea un cataclism. Nu doar fizic, dar unul psihic. Cel mai rău. Astăzi, mă simt mândră că, în loc să-mi aprind o țigară, scriu ceva, orice. Bâjbâi pe hârtie, fie cu sens, fie fără. Și de fiecare dată, mă simt mai împlinită decât dup-o țigară. Și vai, ce bună era țigara.
-a renunța la vicii e un fel de a muri și a te naște în același timp.


28 Aprilie
-ia cu tine doar amintirile care te ajută să ajungi mai aproape de cea mai cizelată versiune a ta. Restul, ei bine, restul să-ți fie zgomot de fundal, iar ca oricărui zgomot de fundal, să nu-i acorzi prea multă atenție.

29 Aprilie
-aș fi vrut mult să existe o lege atotputernică, iar de câte ori se naște o promisiune în lume, o forță mare să provoace înfăptuirea ei, astfel n-ar mai fi dezamăgiri în lume, și poate, ne-am iubi mai mult.
 

kjj.png
Vienna 2013.jpg
44660653_2034886419905914_79317804264005

Delia e din Alba și a studiat Literatură Comparată la  King’s College Londra. Trăiește totul cu multă intensitate și liniștea o găsește în cuvinte. A publicat “The Majestic Fields”- o carte dinaceea nouă care te citește pe tine!  

Delia Gligor

  • Facebook
  • Instagram
  • YouTube
93917320_3709188739154092_41227693354102

 

Mircea e omul din spatele multor spectacole și concerte din țară. Asta pentru că are un obiectiv fix: 50 mm. Fotograf și autor de filme documentare, un maestru al fotografiei de backstage, cu sufletul între dansatori și muzicienii de jazz. 

Mircea Albuțiu

  • Facebook
  • Instagram