OMCUOM

Cine are arte are parte

cu Alexandru Rădulescu

M22-768x532.jpg
Alex Rădulescu- Eu îl iau și el nu ea, gravură

Astăzi, cel mai adesea întâlnim om cu treburi, dar există și om cu caracter, om cu farmec, om cu priză la public și om cu dare de mână,  om cu înclinare, om cu tabletă și om cu rachetă, om cu sprâncene unite, om cu buze mărite, om cu visuri împlinite, om cu posesii, om cu regresii, om cu statut, om cu desăvârșire pierdut, om cu obrazul subțire și om cu ceafa groasă, om cu dependințe și om cu dependențe, om cu chef și fără chef, om cu pet și mai ales PET-uri de la om provenite, om cu idei, om cu capul plecat si om cu moralul pictat, om cu suzetă, om cu verighetă și om cu barbă la modă și plecare în trombă, om cu datini și om cu viziuni, om cu har și om cu păreri, om cu fițe, om cu halat, om cu mobil și om mobil, om cu sufletul mare, om cu pieptul tare, om cu capul pe umeri și om cu de toate sub umeri, om cu minte și om care minte, om face, om drege și cu ce ne-om alege, dar cel mai rar și mai rar, vezi, om cu om.

Omul recent a ajuns la saturație. Nu are nevoie de om, cel puțin nu la el în cameră, cum îi place să spună, nu în viața lui.  E viața mea, eu decid. Merit, am dreptul, it’s my life: Be yourself, make a tattoo,  be different, wear a transparent dress or a fancy beard or both of them, define your character choosing absolut vodka, be safe after you choose all that, and please use a condom, do not spread all your precious personal characteristic to other. Let everybody be different as you are.  Sună familiar? Ca și când viața ta e colată în peisaj și n-are nimic de-a face cu a celorlalți. O idee rasfațată care s-a făcut crez în sufletele noastre atotsuficiente. Părerea mea, cred că, îmi place,  așa vreau eu, ne-a ieșit pe nas și continuă să umple camera și urechile celuilalt până la asfixiere. Ce se mai întâmplă are întotdeauna conotații externe, intern nimic nu se mișcă și apetitul pentru știri, fie ele amicale sau mediatice, denotă o îngrijorătoare inactivitate interioară. Paradoxal, efortul depus pentru a fi diferit, pentru a avea o personalitate bine conturată și-un caracter unic, este invers proporțional cu rezultatele. Nu adăugirile, haine, tatuaje sau accesorii, ne diferențiază în esență de celalalt. Devenim întrupări caricaturale ale reclamelor de tot soiul, ambalaje goale, fără conținut. Vindem aparențe, într-un perfect consens cu cerințele pieței de desfacere. Un comerț epidermic.  De la carcasă la carcasă. Ambalajul nu este desfăcut decât în intimitate și doar în condiții de absolută necesitate. În izolare, dispare machiajul împreună cu toate sloganurile care-l validau și rămâi cu ce-ai agonisit, cu vidul, mulțimea nulă, un fel de co vid existential. Vorba mamei, ia nimica, ține bine! Așa apare plictisul apoi rutina, depresia și disperarea ontologică. Arheologic ai săpat pe degeaba.

Old school is prophecy, new school is proficiency

OMCUOM
94887842_2378915322410058_10792512061838
94878009_268058071015823_766366254887233
94869029_534243183958165_499157595736296
94615940_659101301331901_673442647579924
94567601_545206836430638_356790680111231
94590236_1230634493955009_80534752538310
94550281_875998676202581_222378166324926
A. Rădulescu- Serie gravuri, Străinii

Ești singurul schelet din prețioasa ta cameră, din viața ta, cum e refrenul. Treptat, realizăm că ne-am format din expresii împrumutate, de-a vorbi, de-a gândi, de-a fi ale celorlalți, acelora care nu-i vrem în viața noastră. Pe cei departe îi vrem aproape și pe cei de aproape, departe, pentru că nimicurile se resping și pentru că tot ce-i exterior e consumabil și trebuie permanent rulat. Omul recent, e ca vâscul, un parazit existențial. Nietzsche nu s-a îmbolnăvit din pricina funestei aserțiuni, a realizat consecința acestei crime. Dacă omori pe Dumnezeu, moare și cel din tine și din celălalt și din toate câte sunt. Ca într-un imens joc de domino, creația, arta, sensul și rațiunea de-a trăi își urmează creatorul. Golul interior dezgolește lumea, așa cum sufletul însuflețește. Cuvântul este materializarea duhului, noi, din puținătatea duhului, nu mai folosim cuvinte, folosim expresii, adică rețete, emoticoane, surogate artificiale de limbaj. Suntem foarte îngrijorați de regimuri alimentare și politice, de e-uri, de sar-uri, de modificări genetice, și ne prefacem sau chiar am ajuns să nu-l mai vedem pe cel mai mare prefabricat, sufletul nostru de plastic. Ca o pungă-n largul marii, iese la suprafață în perioada de izolare și ne sufocă.

Pe langă altele, pandemia a dovedit ca falsă, asumata și îndrăgita atotsuficiență contemporană.  Gripa a dezvăluit nevoia omului de neprevăzut, de imprevizibil, de o ordine și aranjare exhaustive, exterioară propriei voințe. În aceasta categorie intră și arta, singura la care Nietzsche nu a putut renunța. Comic, tragic, paradoxal, supraomul avea nevoie de artă.  Într-adevar arta o poți face de unul singur, dar niciodată n-ai să compui o melodie pe care să nu o fredonezi celorlalți, un desen pe care să nu-l arăți, o carte doar de tine citită și un film în care singur joci și tot așa și-l vizionezi. Arta vădește absurdul și inutilitatea egoismului. Toți ceilalți sunt fraieri, până la artă, atunci avem nevoie de validarea lor. Atât de disprețuitul celălalt, ajunge să ne fie crtic, public și esențial. Arta este comuniune, iar a fi om cu om este artă, frate.

94728993_692605854821569_151451618853152
A. Rădulescu- Absența prezenței
DSC_7125-768x513
DSC_5382-2-768x513
DSC_9560-768x543
05-A4-LANDSCAPE-768x543
11-A4-LANDSCAPE-768x543
DSC_5155-768x513
DSC_8661-768x513
DSC_9559-2-768x540
DSC_9618-5-768x513
A. Rădulescu- Serie fotgorafii Niciun om
94702729_3068830929891028_61239948514668

Alexandru Rădulescu

 

Sunt Alex, sunt din Alba, sunt căsătorit, avem trei copii, patru hamsteri siguri siberieni, o droaie de lucruri și câteva preocupări. Prof la arte, de desen, mix media, foto, în Cluj...

  • Facebook
  • Instagram
  • YouTube
not so social yet